prostíre (prostíri),
s.f. – (Mold.) Cearșaf. Rut.
prostyra, sb.
prostirač, din sl.
prostirati „a întinde” (Cihac, II, 206). La aceeași
familie pare să aparțină
prostovol, s.n. (Olt., unealtă de
pescar), a
cărui der. nu este
clară, cf. sb.
prostrica (Candrea), sb.
pristor „
plasă”. (Tiktin, urmat de Scriban,
îl pune în legătură cu sb.
strovaliti „a
doborî”). Cf.
rostogol.