prigoní (prigonésc, prigonít),
vb. – A persecuta, a oprima, a chinui. Sl.
prigoniti (Miklosich,
Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 237; Conev 102). – Der.
prigoană, s.f. (persecuție), cf. sl.
prigonŭ;
prigonitor, adj. (asupritor);
prigon, s.n. (
perechea de
vite din
mijloc la
atelajele de
trei perechi de
boi), din sl.,
rus.
prigon; prigonar, adj. (care aparține
perechii din
mijloc).