prepeleác (prepeléci),
s.m. –
1. Par cu crăcane, pentru a servi
drept suport. –
2. Stîlp,
scară. – Var.
prepeleag, perpeleac, Trans.
prepelici. Origine incertă. După Cihac, II, 289, din rut.
prypyljaka;
dar cuvîntul nu a
fost identificat, cf. Tiktin. După acesta, dintr-un sl. *
prepeljakŭ „mobilă pe care se
așază prepelițele”, cf.
prepeliță,
dar această
ipoteză nu este convingătoare. Ca
obiect servește pentru a
așeza pe crăcile sale diferite
obiecte, ca
haine,
vase,
fîn, pentru a
le usca la
soare,
poate s-
ar putea pleca de la var.
perpeleac ‹
perpeli „a se
arde, a se
prăji”.