piéle (piéi),
s.f. –
1. Țesut care acoperă
corpul animalelor; epidermă. –
2. Pieliță; piele de
animal jupuită și prelucrată. –
3. Curea,
iuft. – Var. (Mold.)
chele. Mr.
chiale, megl.
chialie. Lat.
pĕllem (Pușcariu 1309; Candrea-Dens., 1379; REW 6377), cf. it.,
port.
pelle, prov.
pel, fr.
peau, sp.
piel. Cuvînt de
uz general (ALR, I, 3). – Der.
pielar, s.m. (meseriaș care prelucrează
piei);
pielărie, s.f. (mulțime de
piei; atelierul,
meseria de pielar);
pielcea (var.
pielcică, pielcuță), s.f. (piele, mai
ales de
miel), cu suf. -
cea (după Candrea-Dens., 1380 și
Iordan,
Dift., 59, din lat.
*pĕllicĕlla);
pieliță, s.f. (piele; membrană;
ten);
pielos, adj. (Trans.,
neted, alunecos);
împielița, vb. (a incarna);
împielițat, adj. (îndrăcit, neastîmpărat), în
loc de
drac împielițat.