pazván (-ni),
s.m. –
Gardă, strajă. – Var.
pazavan. Tc.
pazvand (der. din per.
bazou bend „
brățară”, propusă de Bogrea,
Dacor., III, 734, pare greșită). – Der.
Pazvante (var.
Pazvanoglu), s.m. (
pașa din Vidin răsculat
contra sultanului turc în 1797;
simbol de învechit și perimat), din tc.
Pazvant-Oglu „
fiu de ostaș de
gardă”;
pazvangiu, s.m. (soldat din
trupele lui
Pazvant-Oglu; tîlhar,
hoț).