ogeác (ogeácuri),
s.n. –
1. Cămin,
familie, ansamblu de
persoane care
trăiesc în
casă. –
2. Corp, corporație, grupare. –
3. (Mold.)
Horn. –
4. (Olt.) Vestibulul în care se
află de
obicei vatra. – Var. (Mold.)
hogeac, (h)ogeag. Mr.
ugeache, megl.
ogeac. Tc.
ocak (Șeineanu, II, 276; Lokotsch 1587), cf. ngr. οὐτσάκι,
alb., bg., sb.
ogak.