nái (náiuri),
s.n. – Un
fel de
fluier. Tc. (per.)
nai (Șeineanu, II, 268; Roesler 600; Lokotsch 1541). – Der.
năiaș, s.m. (
rar, cîntăreț la
nai);
nă(i)er, s.m. (cîntăreț la
nai);
nai(n)giu, s.m. (cîntăreț la
nai), cu suf. -
giu;
naizan, s.m. (cîntăreț la
nai), din tc.
naizen (Tiktin).