muiére (muiéri),
s.f. –
1. Femeie măritată. –
2. Femeie,
soție. – Mr.
mul’are, megl.
mul’ari, istr.
mulere. Lat.
mŭlier (Densusianu,
Hlr., 66; Pușcariu 1120; Candrea-Dens., 1162; REW 5730), cf. v it.
mogliera (v. lomb.
muier, logud.
muglèri), v. fr.
moillier, prov.,
port.
molher, cat.
muller, sp.
mujer. Pentru schimbarea accentului, cf. Rosetti, I, 59. De
uz comun, are o
nuanță depreciativă în
limba literară. Der.
muieratic, adj. (muieresc, feminin; afemeiat, desfrînat);
muiercană, s.f. (
femeie chipeșă);
muiercea, s.m. (
poreclă pentru
bărbații muieratici);
muierelnic, adj. (înv., muieresc);
muieresc, adj. (
femeie);
muierește, adv. (femeiește);
muieret, s.n. (
adunare de
femei);
muieri, vb. refl. (a fi în societatea
femeilor, a se efemina);
muierie, s.f. (înv., menstruație, period);
muieros, adj. (înv., afemeiat);
muierotcă, s.f. (
Banat,
bărbat dominat de
nevastă);
muierușcă, s.f. (femeiușcă, mai
ales la
păsări; dozator la războiul de
țesut).