mischíe (-íi),
s.f. –
Oțel. – Var.
mischiu, mușchi(u). În
loc de *
demischie, din sb.
demiskija și acesta din gr. διμίσϰιον, tc.
demiski „din
Damasc” (Bogrea,
Dacor., I, 264). Relația cu tc.
miskal „
oțel tare pentru
ascuțit” (Șeineanu, II, 261; Candrea; Scriban) pare dubioasă.