migălí (migălésc, migălít),
vb. – A-și da silința, a se concentra
asupra, a
face ceva
încet și cu grijă. Creație expresivă (
Graur,
BL, IV, 93), cf.
cîrcăli, mocoși, sucăli etc. Legătura cu sl.
migati „a
închide ochii” (Cihac, II, 195), cu
mic (Tiktin) sau cu
miji (Scriban) este improbabilă. Var. Mold.
migăi, Olt.
migoroși, Munt.
pigăli, piguli, ultima și cu sensul de „a
ciuguli”, cf.
ciuguli. Der.
migală, s.f. (meticulozitate,
amănunt,
chițibuș), postverbal;
migăleală (var.
piguleală, folosită numai de Caragiale), s.f. (amănunțime, fleac; lucru îngrijit);
migălos, adj. (meticulos, minuțios);
migăială, s.f. (meticulozitate);
migălitură, s.f. (meticulozitate);
migoroșeală, s.f. (Olt., minuțiozitate).