mazíl (mazíli),
s.m. –
1. (Înv.) Destituit,
dat afară din funcție sau serviciu. Se
spunea despre principii destituiți de
sultan, ca și despre demnitarii concediați; acestia din
urmă formau o
clasă aparte, de
boieri supușu unui regim special de dări. –
2. Boier. – Var. (Mold.)
mazîl. Tc.
mazul, din arab.
ma‘zul (Șeineanu, II, 253; Roesler 598; Lokotsch 1450).
Sec. XVII. – Der.
mazilesc, adj. (
nobil);
mazili, vb. (a destitui, a da
afară; a expulza);
mazilie, s.f. (destituire, exil);
mazilime, s.f. (reuniune de mazili).
Rus. de S.
mazil „proprietar”, pe care Vasmer, II, 88
îl consideră de origine mai
puțin clară, provine din
rom.