malác (maláci),
s.m. –
Bivol mic. Ngr. δαμαλάϰι „juncan”, din δαμάλι „
vițel”, cf. bg.
malak. Der. din gr. μαλαϰός „
fraged, tînăr” (Cihac, II, 672; Berneker, II, 11; Tiktin) sau din bg., pusă în legătură cu sl.
malŭ „
mic” (Tiktin; Candrea) pare mai
puțin probabilă.