júne (júni),
s.m. –
1. Tînăr,
flăcău. –
2. Bărbat neînsurat,
burlac. –
3. (Adj.) Tînăr. – Mr.
gione „puternic,
viteaz”, megl.
june, istr.
jure. Lat.
jŭvĕnis (Pușcariu 921; Candrea-Dens., 920; REW 4642;
DAR; Diez,
Gramm., I, 155), cf. it.
giovine, prov.
jovne, fr.
jeune, sp.
joven, port.
jovem.
Uzul adj. este neol., împrumutat din fr.
jeune. Der.
junețe, s.f. (tinerețe), cu suf. -
ețe, der. neologic, imitînd it.
giovinezza, fr.
jeunesse;
juni, vb. (a
trăi ca
burlac);
junie, s.f. (tinerețe; feciorie), cu suf. -
ie;
junime, s.f. (tineret, tinerime), cu suf. colectiv
-ime;
junimist, s.m. (membru al unei celebre asociații literare fondate la Iași, în 1867, cu
numele de
Junimea).