îngená (îngén, îngenát),
vb. – A
slăbi, a
domoli, a
reduce viteza. Origine necunoscută. După Bogrea,
Dacor., III, 723, din lat. *
ingenuāre „a îngenunchia”, explicație incertă din
punct de
vedere semantic și fonetic (cf.
DAR). Cuvînt
rar, în Olt. și Munt.