închíde (închíd, închís),
vb. –
1. A
mișca o
ușă, o
fereastră, un
capac, etc. pentru a acoperi deschizătura corespunzătoare. –
2. A împrejmui, a
înconjura cu un
gard. –
3. A interzice, a
opri. –
4. A termina, a sfîrși, a pune
capăt. –
5. A
băga la închisoare. –
6. A vîrî, a
ascunde într-un
spațiu închis. –
7. A
astupa. –
8. (Refl.) Despre
răni, a se cicatriza. –
9. (Refl.) Despre culori, a
deveni mai închisă ori mai intensă. – Mr.
ncl’id, ncl’ișu, ncl’idire; megl.
ancl’id, ancl’iș, istr.
(ă)ncl’id, (ăn)cl’iș. Lat.
includĕre, cu sensurile lui
cl(a)udĕre (Pușcariu 816; Candrea-Dens., 368; REW 1967;
DAR), cf. it.
chiudere, prov.
claure, fr.
clore, cat.
clourer, v.
port.
chouvir. – Der.
închis, adj. (care acoperă o deschizătură,
încuiat; de culoare închisă,
întunecat; taciturn,
abătut,
trist);
închis, s.m. (
ostatic, prizonier);
închizătoare, s.f. (dispozitiv de
închidere);
închizătură, s.f. (împrejmuire);
închisoare, s.f. (detenție; temniță,
carceră; împrejmuire). – Cf.
deschide.