gutúi (gutui),
s.M. –
Pom fructifer cu
fructe mari,
galbene, acoperite cu
puf (Cydonia
vulgaris). – Var.
gutăi, gutîi, (
Banat)
gutîn. Mr.
gutuńu, megl.
gătuń, găduń. Lat.
cotoneus, din gr. ϰυδώνιος, probabil prin intermediul unei
forme *
cottaneus, rezultate dintr-o încrucișare ce
poate fi atestată cu
cottana „
smochină” (
Graur,
BL, IV, 84; Rosetti, I, 60; cf. Diez, I, 143; Cipariu,
Gram., 113; Meyer,
Alb. St., IV, 75; REW 2436;
Pascu, I, 97;
DAR); rezultatul
rom.
gutîi, a
fost asimilat ulterior la
gutîi. Cf. it.
cotogna (sicil.
cutugna), prov.
codoing, fr.
coing, cat.
codony,
basc.
kuduina. Der. din sl.
gduna (‹
kuduna) este mai
puțin probabilă, lăsînd la o
parte cazul megl. (cf. Cihac, II, 132; Berneker 299). Ca și în
cazul megl. (cf. Cihac, II, 132; Berneker 299). Ca și în
cazul sl., coincidența cu
alb.
ftua (Philippide, II, 639) se explică prin identitatea de origini. – Der.
gutuie, s.f. (
fructul gutuiului). Din
rom. provin rut.
guteja,
rus.
gutej.