glúgă (glúgi),
s.f. –
1. Obiect de îmbrăcăminte cu care se acoperă
capul. –
2. Grămadă,
morman. – Var. (Munt.)
clucg. Bg.
glugla, din ngr. ϰοῦϰλα „
păpușă” (Tiktin;
DAR; Scriban; cf. Romansky 106), sau mag.
gluga, din germ.
Gugele. – Der.
gluguș (var. înv.
gluguci), s.n. (glugă). Din
rom. provine rut.
huhl’a sau
gugl’a (Miklosich,
Wander., 10; Candrea,
Elemente, 402).