ETÉR1
I.
s. m. 1. (
ant.) al cincilea
element consecutiv al
cosmosului (alături de
foc, apă, aer și pământ). 2.
compus organic rezultat, prin elimintarea apei, din
combinarea unui
alcool cu un
acid. 3.
compus organic obținut prin fierberea
alcoolului etilic cu
acid sulfuric,
lichid incolor, foarte
volatil și
inflamabil, cu miros
aromatic specific, folosit ca
solvent în
industrie, în
medicină etc. II. s. n. (fig.) aer,
atmosferă,
cer, văzduh. (< fr.
éther, lat.
aether, gr.
aither,
cer)