dorobánț (dorobánți),
s.m. – Soldat de
infanterie din armata națională, aparținînd unui
corp a
cărui existență este atestată începînd din
sec. XVII, sub conducerea
marelui agă, din 1657. Desființat în 1688, reînființat la
jumătatea sec. XIX. – Var. înv.
dărăban(ț). Germ.
Trabant, prin intermediul mag.
darabant (Berneker 218; Tiktin; Candrea). Consoana finală a rezultatului normal *
dorobant a
fost alterată prin analogie cu pl. (Byck-
Graur 259). – Der.
dorobănțesc, adj. (al
infanteriei naționale);
dorobănțime, s.f. (
trupe de
infanterie).