diréct (diréctă),
adj. –
Drept,
fără ocol. Lat.
directus (
sec. XIX). – Der.
direcți(un)e, s.f., din fr.
direction;
director, s.m., din fr.
directeur;
directoare, s.f.;
directorat, s.n. (regim al unuia sau mai
multor directori);
directorial, adj.;
indirect, adj.;
directoriu, s.n.;
dirija, vb. din fr.
diriger;
dirigent, adj.;
diriginte, s.m. (profesor însărcinat cu supravegherea unei
clase);
dirijabil, s.n.;
dirijor, s.m.