dălcăúc (dălcăúci),
s.m. –
Caraghios, bufon. – Var.
dalcauc, dălhăuc. Tc.
dalka(v)uk (Șeineanu, II, 153), cf. ngr. δαλϰαβούϰης. Este cu siguranță cuvînt identic cu
dălcăuș, s.m. (Mold., plutaș),
dălcăușiță, s.f. (Mold.,
femeie care ține cîrma unei plute).