cóșcov (-vă),
adj. –
1. Gol, scobit, golit. –
2. Bombat, curbat. –
3. Găurit, ciuruit. –
4. Deformat, denivelat. Tc.
koș kof „
complet golit” (Iogu,
GS,
VI, 338), cf.
coșcogea. După Löwe 92, în legătură cu sl.
koža „coajă”, prin intermediul unei
forme ipotetice *
koždavŭ; după
DAR (și Cihac, II, 75), din aceeași
familie cu
rus.
kočkovatyi „deformat”; cf. bg.
kaškav „
moale, flasc.” – Der.
coșcovă, s.f. (
bășică; scobitură; denivelare de
teren,
groapă,
gaură; mîl,
nămol);
coșcană, s.f. (
rădăcini și
tulpini de
trestie ce rămîn pe
teren);
coșcă, s.f. (coajă, carapace);
coșcoavă, s.f. (ascunzătoare sub
apă, în care
trăiesc de
obicei peștii sau
racii);
coșcovi, vb. refl. (a se goli; a se scoroji);
coșcoveală, s.f. (acțiunea de a se
coșcovi);
coșcovitură, s.f. (deformare).