concení (-nésc, -ít),
vb. – A
distruge, a anihila, a suprima. Sl.
konĭčati „a termina”,
part.
konĭčanŭ (Miklosich,
Slaw. Elem., 25;
DAR). Din aceeași
familie sl.
face parte concină, s.f. (
moarte), din sl.
končina; și
coneț, s.n. (sfîrșit;
moarte), înv., din sl.
konĭcĭ; Bucov.,
conță, s.f. (resturi de pînză), din rut.
konec. – Der.
concenie, s.f. (înv., sfîrșit, deces), din sl.
konĭčanije;
comcină, s.f. (
joc de
cărți), mr.
cunțină, din ngr. ϰοντσνα (Gáldi 167), care la rîndul său provine din sl.
končina menționat.