cocléte (cocléți),
s.m. –
1. Înveliș al
alunei sau
nucii, coajă, coajă de
castană cu țepi (se aplică numai
fructelor crescute
împreună pe o
singură codiță). –
2. Fire de urzeală. –
3. Plasă, împletitură în
general. –
4. Postament pe
patru picioare pe care se
așază albia de
spălat sau de frămîntat. – Var.
cocleț, cotleț, cotlete, codleț, corleț. Probabil der. de la formația expresivă
coc, cu
l de
asemenea expresiv (cf.
cocoli) și cu suf. –
ete. Sensul 4 se datorează unei confuzii cu
corlată.
Cioclej, s.m. (
tulpină de
porumb lăsată pe cîmp), cu var.
cioclod, s.m. (
tulpină de
porumb;
miez de
măr), se datorează contaminării cu
ciocălău. Coincidența cu sl.
kuka „cîrlig” (Cihac, II, 67), cu bg.
kukulec (Conev 60) sau cu sb.
kotlac (Candrea), nu este convingătoare. – Der.
încocleți (var.
încocleța), vb. (a
prinde, a strînge, a înhăța).