clénci (clénciuri),
s.n. –
1. Creangă cu bifurcațiile tăiate parțial de care se
pot agăța
obiecte diverse. –
2. Bifurcație a
coarnelor cerbului. –
3. Ciot de
creangă. –
4. Mecanism cu clichet. –
5. Limbă de
cataramă. –
6. Clanță de
ușă. –
7. Încurcătură,
tertip, dificultate. – Megl.
clinci. Origine necunoscută, cu excepția
faptului de a fi
vorba de o creație din
familia lui
clanț. Cihac, II, 61,
îl punea în legătură cu sl.
ključĭ „
cheie”; Capidan,
Dacor., III, 1008, cu bg.
klečka „
așchie” și
DAR presupune o contaminare a
acestor cuvinte cu bg.
klinče „
cui de
potcoavă”. – Der.
clenciuros (var. înv.
clincios), adj. (noduros).
DAR pune în legătură cu
clenci adj.
înclincit (împerecheat; se
spune despre cîini).