ciníe (ciníi),
s.f. – (Înv.)
Porțelan (de
China). Tc.
çini „
porțelan” de la
çin „
China” (Șeineanu, II, 128; Meyer 446; Tagliviani,
Arch. rom., XVI, 355); cf.
alb.
tśëni, bg., sb.
činija: Cf. Bogrea,
Anuarul Inst. de Istorie națională, Cluj, I, (1921), p. 310.