ștrăifuí
,
ștrăifuiésc, vb. IV (reg.)
1. (în forma:
ștrefui; despre drumuri forestiere) a acoperi cu traverse de lemn pentru a înlesni târârea buștenilor.
2. (despre bușteni) a târî cu ajutorul animalelor de tracțiune.
3. (refl.; despre
cai) a se lovi în mers cu un picior de altul.
4. (refl.; în forma:
ștrofui; despre
cai) a bate din picioare.