ștímă
,
ștíme, s.f. (reg.)
1. demon, stafie, duh ce păzește comorile necurate.
2. pocitură, pocitanie.
3. ființă sau
plantă purtătoare de noroc.
4. noroc.
5. (în forma:
ștemă) belșug de lapte la vite; mană, frupt.
6. copil mic și neastâmpărat.
7. presimțire.
8. (în forma:
ștemă) taină,
secret.
9. (în forma:
ștemă) fluierătură cu care
ciobanii se cheamă între ei.