stănóg
,
stănoáge, s.n. (reg.)
1. barieră de lemn sau de fier ce desparte
caii sau vitele în grajd.
2. țăruș de priponit calul; pripon.
3. stâlp înfipt în
pământ pentru instalarea unei spânzurători.
4. balustradă.
5. instalație pentru potcovit
caii.
6. (la casă) obada (talpa) casei.
7. (în forma:
stănoagă) raft în formă de pupitru pe care se așază casetele cu literele, în vederea culegerii unui text.