smiceá
,
smicéle, s.f.
1. (înv. și reg.) vârf ascuțit al unor obiecte, al unor organe anatomice etc.
2. (reg.) cantitate mică din ceva.
3. (înv.) bucată mică (ruptă sau tăiată) din ceva; fărâmă.
4. (reg.) nume dat unor obiecte cu vârf ascuțit: fus, bețișor, cuțitaș, cuțit.
5. (pop.) ramură tânără, lăstar, mladă, mlădiță.
6. (pop.) ramură de măr sau de păr cu muguri vegetativi.
7. (reg.; la pl.; în sintagmă)
sâmcele de ziuă = zori (ale zilei).
8. (reg.) spic subțire de iarbă.