slobozitúră
,
slobozitúri, s.f.
1. (înv.) eliberare (din robie, din închisoare, din captiviate etc.).
2. (reg.; la războiul de țesut) distanța dintre sulul dinainte până la spată.
3. (pop.) jgheab foarte lat și lung, construit din
trunchiuri de copac, folosit la coborârea buștenilor dintr-o pădure de munte; uluc, jilip.
4. (reg.) bucată de lemn lungă de un metru, folosită la sprijinirea acoprișului.
5. (înv. și pop.) descărcare (a unei arme de foc).
6. (reg.)
făină pentru plămădeală.
7. (reg.) popas.