scrombăí,
scrombăiésc, vb. IV (reg.)
1. a strica, a scâlcia încălțămintea, a o uza.
2. (despre încălțămintea veche și uzată) a face un zgomot caracteristic în timpul mersului.
3. (refl.) a se scoroji.
4. (despre zăpadă) a prinde la suprafață o pojghiță de gheață.