cabúl
s.m. –
Acord, consimțămînt (numai în expresia
a face cabul). – Mr.
căbulă „
acord”,
cabul „
iertat”. Tc.
kabul (Roesler 593; Șeineanu, II, 69; Lokotsch 982; Gáldi 157), cf. ngr. ϰαμποῦλι,
alb.
kabul. – Der.
cabulă, s.f. (superstiție a jucătorilor, care consideră că anumite mișcări sau împrejurări îi
fac să cîștige și să
piardă);
cabulipsi, vb. (a consimți).