scoréț,
scoréțe, s.n. (reg.)
1. teică în care cad grăunțele la moară.
2. jgheab pe care curge
făina dintre pietrele morii; piscoaie.
3. orificiu din mijlocul pietrelor unei râșnițe, prin care se scurge
sarea măcinată.
4. (în forma:
scareț) colțul sau lădița vetrei unde se adună cenușa.