bumb (búmbi),
s.m. –
1. Nasture. –
2. Piesă sferică adaugată unui
obiect, pentru a servi
drept ornament, sau cu
scopuri utilitare, buton. Mag.
gömb, gomb (Cihac, II, 486; Mîndrescu 143;
DAR; Gáldi,
Dict., 86). Mai
puțin probabilă este
ipoteza lui Giuglea,
Dacor., II, 385, bazată pe lat.
bombus „
obiect rotund” (cf. REW 1199). Der.
bumbăreață, s.f. (tîrtiță, noadă);
bumbi (var.
îmbumba, îmbumbia), vb. (a pune
nasturi la o
haină; a
încheia cu
nasturi);
bunghi, vb. (Mold., a rotunji);
bumbișor, s.m. (plante: Erigeron acris; Anthemis tinctoria; Pyrethrum balsamita);
bumbuliu, adj. (
rotund, sferic), care este posibil să reproducă mag.
gömbölü;
bumburel, s.m. (
coș, bubuliță);
bumburez, s.m. (
grăunte;
plantă Schoenus nigricans);
bumbașcă, s.f. (
ac cu
gămălie), din mag.
gömböstű;
bumbușor, s.m. (
plantă Bellis
perennis);
desbumba (var.
desbumbia), vb. (a descheia). Vb.
a bunghi se
confundă uneori cu omofonul său
a bunghi „a
privi”.