prelúcă
,
prelúci, s.f. (reg.)
1. poiană mică de pădure.
2. loc cultivat înconjurat de o pădure sau de un teren sterp.
3. loc nesemănat, rămas în interiorul unui loc semănat.
4. (înv.; în forma:
preloacă) teren despădurit, arat și pregătit ca ogor.
5. izlaz, imaș.
6. luncă,
crâng, zăvoi.
7. vale îngustă, vâlcea înfundată.
8. spărtură, despicătură, gaură; scobitură, loc prin care se scurge apa.
9. (în forma:
prilucă) crestătură făcută în piciorul de
sus al prispei.
10. staul pentru oi.