pohoiálă
, s.f. (înv. și reg.)
1. boală de ochi la
cai, datorită căreia aceștia nu mai văd drumul (cataractă, leucom, epitoră, urdoare).
2. membrană care învelește diferite organe interne ale corpului, în special stomacul și intestinele; prapur.
3. partea de jos a burții animalelor; vintre.
4. parte a corpului animalelor situată între ultima coastă și osul
șoldului, formând o adâncitură; deșert, flămânzare.
5. (în forma:
povăială)
șira spinării, spatele.
6. (la pl.; în forma:
povâieli) marginile blănii de miel care nu sunt acoperite de lână și care din această cauză nu se pot folosi la căciuli și pieptare.