podínă
,
podíni și
podíne, s.f.
1. (pop.) pardoseală de
scânduri (la casă, la
podul casei, la tavane, la vechile străzi etc.)
2. (la pl.; înv.) obligație a negustorilor brașoveni, din
Țara Românească, în evul mediu, de a întreține străzile Bucureștiului pavate cu
scânduri; taxă percepută în trecut la Iași pe carele cu
produse care intrau în oraș, pentru întreținerea străzilor pavate cu
scânduri.
3. (înv. și reg.) tavan de
scânduri.
4. (pop.) suport pe care se clădește claia de
fân;
pat;
pod; partea de jos a stogului de
fân, poclaj,
podlaș; mijlocul stogului de
fân.
5. (reg.) platformă de
scânduri înălțată deasupra terenului care folosește ca post de observație, de pază.
6. platformă de care sunt fixate pietrele morii de apă;
pod.
7. (reg.) piatra stătătoare a morii de apă.
8. (reg.)
fundul scocului la moara de apă;
pod.
9. fundul jgeabului pe care se coboară buștenii la vale.
10. (reg.) suprafață plană în regiunea de munte sau de deal; regiune de
șes mai înalt.
11. (reg.) strat de prune ridicat la suprafață butoiului în timpul fermentației.
12. (reg.) șale.