birlíc (-ci),
s.m. –
1. As,
carte de
joc. –
2. Spetează care
trece prin
mijlocul zmeului de
copii. –
3. (Arg.)
Nota unu, la
școală. –
4. (Arg.) Sublocotenent. Tc.
birlik „unitate”, de la
bir „unu” (Roesler 589; Șeineanu, II, 52). La sensul 2 a
putut avea
loc o confuzie cu tc.
bilik „antebraț” (
DAR).