bîrcîi (-iésc, ít),
vb. – A
murdări, a mînji. – Var.
zbîrcîi (cu der.). Sb.
brkati, bg.
bărkam „a
amesteca” (Scriban). Pentru var., cf. sb.
zbrka „dezordine”. – Der.
bîrcîială, s.f. (acțiunea de a
murdări;
muncă murdară). Probabil de aceeași origine este cuvîntul
zbîrci, interj., cu care
copiii indică o greșeală la
joc, și der. său
a zbîrci „a
greși, a nu nimeri”, cf. sb.
zabrkati „a
greși, a
pierde”, care în
general se
confundă cu
a zbîrci „a încreți, a mototoli”. Pe de altă
parte, din
familia bg.
bărkam „a
amesteca” pare a
face parte brăcaci, s.n. (
ceaun), cf. bg.
bărkalka, bărkačka (
lingură de
spumă).