bașbuzúc (bașbuzúci),
s.m. – Ostaș voluntar
turc.
Cunoscut în vechime prin ferocitate,
numele său
continuă să
dea, uneori cu o
nuanță ironică, celor care procedează
fără menajamente sau cu cruzime. – Var.
bașibuzuc. Tc.
bașibozuk „neregulat” (Șeineanu, II, 40; Iogu,
GS, IV, 154), cf. bg.
bašĭbozuk. – Der.
bașbuzucește, adv. (cu cruzime);
bașbuzucie, s.f. (cruzime).