bărătuí (-uésc, -it),
vb. – A
cumpăra, a se tîrgui, a discuta. – Var.
bărăta, bărătăi, bărăți. Sb.
baratati „a tîrgui”, din it.
barattare „a
face schimb” (
DAR;
Iordan,
BF, II, 55). Candrea,
GS, VI, 321,
presupune ca etimon lat.
balatrare, cf. sp.
baladrar, port.
bradar (Corominas, I, 372), însă această
ipoteză pare
puțin convingătoare.