ADEVĂSI
vb.
1. (Mold., Trans. N) A cheltui, a prăpădi.
A: Să-ș adăvăsască toată vreamea sa petrecînd în călugărie. L SEC. XVII, 78r; cf. VARLAAM.
C: Cu păcate spurcate îmi întinai sufletul și întru lene toată viață me o adevăsiiu. O, 55v. //
B: cf. L ante 1693, 125r—125v.
2. (Mold.) A se extenua, a se istovi.
Suindu-se în munte și adevăsîndu-se foarte și dobîndind boală de înflăciune, se cunoștea numai de pe graiu. DOSOFTEI, VS.
Etimologie: magh.
odaveszni.
Vezi și
adevăsit, neadevăsit.
Cf.
pojivăi;
bătogi,
mîrșăvi,
nemoști,
vitioni,
zămorî.