ACOLISI
vb. (Mold.) A se ține, a se lega de capul cuiva (mai ales cu gînd rău).
A: Cînd se va acolisi un om de altul nefiindu-i cela cu nici o deală, așa numai într-o pizmă va vrea să-l ucigă, cela însă nu se va da. PRAV.
Ce să acoliseaște Radul-Vodă de cel sărac? CLM, 21v.
Ce mai bine ar fi, o, soră, să nu te mai acolisăști de lucrul mieu. B 1779, 36v; cf. DOSOFTEI, VS; CRON. 1689, 37v; CRON. 1707, 34v; PSEUDO-AMIRAS (gl.); CRON. 1732, 28v; NECULCE; CRON. SEC. XVIII, 27v. //
B: cf. ÎNDREPTAREA LEGII.
Etimologie: ngr.
ekóllissa (aor. al lui
kolló „a (se) lipi”).
Vezi și
acolisitură.