babilón (-oáne),
s.n. –
1. Babilonie. –
2. (Arg.) Tribunal, judecătorie. De la
numele orașului, intrat mai întîi în
rom. prin intermediul ngr., cu fonetismul
vechi Vavilon, și modern prin fr. Der. (
babilonian; babilonic; babilonie)
apar de
asemenea cu fonetismul ngr.,
dar sînt înv. (
vavilonian, vavilonic, vavilonie). Alecsandri a întrebuințat în
mod excepțional creația adj.
babelic; ex. său nu a
fost imitat.