astrucá (-c-, -át),
vb. –
1. A acoperi. –
2. A îngropa, a acoperi cu pămînt. Lat. *
astru(i)cāre, de la
astruĕre (Meyer-Lübke,
ZRPh., XXVII, 253; Candrea,
Rom., XXXI, 302; Candrea,
Éléments, 79; Pușcariu 153; Candrea-Dens., 106; REW 748;
DAR; Rosetti, I, 163). Nu este probabilă der. propusă de Cihac, din sl.
sŭkryti „a
ascunde”. – Der.
astrucămînt, s.n. (
Banat,
pătură).