îngurzí
,
îngurzésc, vb. IV (reg.)
1. a confecționa din piele udă, prin încrețirea cu o curelușă, opincile țărănești.
2. a coase provizoriu, prin strângerea pereților sacului, găurile sau rupturile acestuia.
3. a face crețe, a încreți, a boți pe margini (cămășile, ciorecii,
pânza, pănura,
plasa de pește).
4. (fig.; refl.) a se încreți obrazul sau gura.
5. (despre porumb;
când încep să apară boabele) a face boabe, a
îngingia.