árhón
s.m. – (Înv.)
Boier. – Var.
arhonda. Ngr. ἄρχων,
gen. ἄρχοντας (Gáldi 154).
Sec. XVIII. S-a
aflat în concurență cu neol.
arhonte, s.m.,
arhontat, s.n. (arhontat), din fr. Astăzi
ieșit din
uz, a
fost titlu de politețe în
epoca fanarioților, ca
chir. – Der.
arhonie, s.f. (noblețe);
arhondar, s.m. (
călugăr care
răspundea de primirea
călătorilor), din ngr. ἀρχοντάρης (
sec. XVIII);
arhondăreasă, s.f. (călugăriță care
răspundea de primirea
călătorilor);
arhondaric, s.n. (salon destinat
călătorilor, în
mănăstiri), din ngr. ἀρχον-ταρίϰι;
arhondărie, s.f. (salon de
primire în
mănăstiri);
arhondologie, s.f. (heraldică), din ngr. ἀρχοντολογία;
arhondologiu, s.n. (
carte a
boierilor).