ipingeá
,
ipingéle, s.f. (înv.)
1. manta bărbătească făcută din dimie sau postav (cu glugă și împodobită cu găitane), care se purta în trecut; zeghe,
imurluc,
șubă, burcă, sarică, dulamă, suman, zăbun, bolou,
căpeneag.
2. glugă (de
pus peste haine).
3. stofă pentru mantale de ploaie.
4. pătură de
pus sub șea.