havaleá
,
havaléle, s.f. (înv.)
1. îndatorire, sarcină constând din prestarea de zile de clacă, corvoadă, podvezi etc. pe care o aveau țăranii în vremea clăcii; prestația în
bani sau în natură făcută în contul haraciului.
2. ordin, mandat al
Porții otomane prin care se cerea Țărilor române haraciul (contribuție în
bani și în natură).
3. contribuție în
bani și natură cerută de
Poartă, în contul haraciului.
4. belea; nevoi zilnice, griji materiale.